Secrete dezvaluite.

[Evelyn Steel]

Eveline isi imbratisa sora inchizand ochii si nepermitand lacrimilor sa iasa.Dar ele iesira oricum si se rostogolira in jos pe obraji sai reci.Nu credea ca dupa tot ce se petrecuse in seara asta avea sa mai zambeasca dar totusi,cand cele doua se despartira Eveline incepu sa rada,cu lacrimile pe obraji.Melisse o privea nestiind daca sa i se alature sau daca sa se dea un pas inapoi.In cele din urma ii auzi vocea intreband-o :
- De ce razi?
- Pentru ca acum chiar nu mi se pare credibil.E haios,noi doua surori.Si e si o bucurie de asemenea.Pentru ca de cand Serena a murit nu am mai avut cu cine sa vorbesc,cui sa ii impartasesc temerile,bucuriile si totul despre mine.Dar acum am.Si e pur si simplu minunat zise Eveline.
- Sti asa ma simteam si eu.Nu aveam cu cine vorbi.Nu aveam cui sa ii spun tot ceea ce aveam pe suflet.Dar acum am zise Melisse razand.Era asa de ciudat cum se schimbau starile la adolecenti : acum plangeau si isi varsau furia iar in minutul urmator radeau si se imbratisau.
- Ar trebui sa mergem in casa? intreba Melisse punandu-si mainile in jurul sau.Eveline o privi si observa ca tremura.Era ciudat pentru ca ea nu simtea deloc frigul.
- Tie frig? o intreba ea iar fata dadu din cap.Eveline inchise ochii si asculta vantul si ninsoarea ce se manifestau liber.Ninsoarea nu o putea opri pentru ca fulgi erau defapt picaturi de apa inghetata ceea ce era domeniul lui Rosalie dar putea face vantul sa inceteze.Isi aduna toata forta si in gand isi spuse vrajile ce stiau ca il va opri.Si functionase.
- Ce naiba? intreba Melisse privind in jur.Acum doar ningea linistit,fara nici un pic de vant.
- Am uitat cumva sa iti spun ca sunt Medium? zise Eveline facand sa sune ca o intrebare si rase cand vazu expresia de pe chipul surorii sale.