Magia si secretele sale...

[Roran S. Thorbjörn]

Robotul Elva a venit cu inca un capitol. Bip bip. Spera sa va placa. Bip.

[size=3]Capitolul 6: Orasul elfilor
Fata se ridica de pe patul de paie cu ambele maini la cap. Totul se invartea in mintea ei. Nu mai stia nimic. Nici cum ajunsese acolo, nici cum o cheama, nimic. Se ridica si se uita prin jur. Se afla intr-o casa facut in toatalitate din lemn. In mijlocul camerei se afla o masa mica, jumatate plina cu lumanari groase. Peretii erau acoperiti de rafturi pline de felurite pergamente ingalbenite datorita timpului, sau cu cerneala proaspata. Mai era o usa care presupuse fata ca mergea in bucatarie si inca una care era acoperita cu o panza groasa. In fata patului, mai sus, se afla o fereastra mica si patrata. Cand dadu sa se apropie de gemulet, de afara se auzi zgomot de pasi si un baiat putin mai mare decat ea, purtand o tunica verde cu auriu si niste sandale asemenea ei si cu niste ochi de un albastru adanc se apropie de ea.
-Hei, te-ai trezit. Nu trebuia sa te ridici din pat, sa stii, spuse el.
-Cine esti? intreba fata fara vlaga.
-Glore Avionta. Sunt elf. Si tu esti Meredith Allens.
Dintr-o data fata isi aminti tot ce se petrecuse, si de Glore, si de Maestrul sau... si de Elouns.
-Unde e? intreba fata alarmata.
-Cine? zise Glore, confuz.
-Elouns.
-Nu e aici acum, dar voi avea eu grija de tine pana se intoarce.
-Copile, nu e voie sa ii vorbesti asa unui Flevr, sa stii, se auzi o voce din spatele lui Glore.
Acesta se intoarse si facu o plecaciune.
-Ma suzati, Maestre.
Si se intoarse spre Meredith:
-Scuza-ma si tu, draga domnita Flevr, spuse aplecandu-se in fata ei.
Meredith era putin incurcata. Nu stia cum sa raspunda si, din aceasta cauza avu o reactie exagerata.
-Nu vreau ca cineva sa mi se mai inchine in felul asta vreodata. Mai ales tu. Ai inteles? Noi doi suntem egali, de fapt, eu ar trebui sa ma inchin in fata voastra, dar voi nu. Si ma cheama Meredith, nu domnita Flevr. Si vorbeste la singular, te rog.
Glore ramase in aer.
-Bi-bine, reusi el sa bolboroseasca. Deci, Elouns nu e acici, dar va trece pe la tine cum se va intoarce. Pana atunci Maestrul meu sau chiar eu, daca el este prea ocupat, am vrea sa iti aratam imprejurimile, daca crezi ca esti in puteri acum, zise el stapanindu-se.
-As prefera ca tu sa faci asta. Am nevoie sa discut numai cu tine, cu voia Maestrului tau desigur, zise Meredith, mai blanda.
Maestrul zambi si incuviinta din cap.
-Sigur copii, duceti-va. Presupun ca ai multe intrebari la care cred ca Ucenicul meu iti va raspunde foarte bine.
Lui Glore i se lati un zambet pe buze.
-Atunci, mergem? facu el catre Meredith.
-Da, cum zici tu, zise Meredith, neobisnuita cu „limbajul stravechi” cum ii zicea ea.
Iesira amandoi afara din casa si Meredith dadu cu ochii de ceva ce nu mai vazuse niciodata. Erau intr-o padure, cu niste copaci inalti. Chiar foarte inalti. Inalti aproape cat muntii, iar casele erau cumva camuflate printre acestia. Dupa cum observa fata, casele erau acoperite cu frunze si lunguiete, asa incat, casa din care tocmai iesise nu mai era o casa deloc, cand se intoarse spre ea, ci mai degraba, un copac. Printre copaci si case dansau si se plimbau elfi bucurosi, cu zambete pe buze si cantand atat de frumos, incat ti se parea un vis.
Meredith se simti supra-incarcata cu informatii. Nu mai stia unde sa se uite, totul atragand-o intr-un vartej de culori. Fata era atat de entuziasmata, incat il trase pe Glore de mana si il duse in mijlocul unei hore de elfi. In momentul in care Meredith intre in hora, cantecele devenira mai vesele, iar ritmurile mai vesele. Dansara amandoi pana nu mai puteau, iar apoi Glore spuse cu rasuflarea taiata.
-Nu stiam ca iti place dansul.
-Nu imi place. Dar cand v-am vazut pe voi nu m-am putut abtine, zise Meredith.
Izbucnira amandoi in ras, iar dupa ce se calmara, Glore o conduse pe fata pe malul unui lac intins, care se numea Frozenstar. Acolo se asezara, iar Glore incepu sa ii explice bazele lumii Infinitului.
-Noi suntem ultimii elfi ramasi. Desigur au fost mult mai mult, explica el, dar Rennon ne-a imputinat, rand pe rand. Rennon este omul car, timp de trei sute saizeci de ani a stapanit Regatul Celor cu Urechi Rotunjite, adica a oamenilor, Regat care se numeste Glissoris. Ei bine acum o suta de ani, Rennon s-a hotarat...
-Dar cum a trait asa de mult? il intrerupse Meredith.
-Ajung si acolo. Deci, acum o suta de ani, Rennon s-a hotarat ca nu-i ajunge stapanirea numai asupra oamenilor. El vrea sa puna stapanire pe cele trei popoare carre au ramas: noi, elfii, piticii si faunii. Acest tinut se numeste Idreea si este casa noastra. Nu putem lasa Padurea Idreea, mama noastra, sa moara. Trebuie sa o aparam cu orice pret. Oamenii au invatat sa nu intre in padurile noastre si sa incerce sa le taie. Piticii pe de alta parte, locuiesc in muntii Friwyn. Acestia au acolo un sistem de tunele si pesteri foarte bun, de aceea sunt niste aliati importanti. Si mai sunt faunii care locuiesc in Padurile Nordice, Padurile Vlorys. Acestia sunt niste luptatori neinfricati si, datorita coarnelor lor ne ajuta foarte mult. Deci asa, cele trei popoare ne-am aliat impotriva lui Rennon. Avem o pozitie foarte buna, pentru ca inconjuram Glissoris din doua parti. Dar cu toate acestea, nu numai forta iti trebuie ca sa ajungi in miezul Glissorisului. Iti trebuie magie.
Aici Glore se opri si se ridica. Aduse o frunza mare, cam cat doua palmi de ale fetei si i-o arata.
-Elfii sunt cel mai magic popor. Magia se bazeaza pe doua lucruri simple: primul, magia se bazeaza pe puterea mental, pe rezistenta mentala si pe energia mentala, iar al doilea, nu trebui folosita decat in prezenta unui maestru. Maestrul meu, Dremin, este cel mai priceput. Este Elful Ales si a trait mai mult de sase sute de ani. Eu sunt Ucenicul lui si nici asta nu e un lucru asa neinsemnat. Maestrul Dremin isi alege cate un Ucenis o data la o suta de ani. Si ca sa raspun la intrebarea ta, Rennon a trait asa mult din cauza magei.
-Si oamenii dispun de magie? se mira Meredith.
-Desigur, de ce n-ar face-o?
-Asta inseamna ca si eu am puteri magice? intreba fata dupa un moment de sovaiala.
-Ei bine, tu esti un Flevr. Ai fost aleasa de catre zeul razboiului, Orren, pentru a ne conduce spre libertate. Tu ai cele mai mari puteri magice din tot Infinitul, ii spuse Glore.
-Dar nu stiu cum, spuse Meredith incet.
-Vei stii, zise Glore.
Si statura asa, pe marginea lacului Frozenstar, pana can noapte invalui Padurea Tdreea cu aripile ei intunecate.[/size]