Bantuind pe nicaieri

[Odette B. Malfoy]

-Si crezi ca imi pasa mie ca te-au ranit niste simple cuvinte? intreba Lily ridicand din sprancene. Asculta, daca tu nu te-ai fi simtit insultata de aiurea cand a spus Ryan ca esti din Ordin nu s-ar fi ajuns aici asa ca nu te mai simti insultata pentru toate, clar, sa-nteles?

Oricat de rau s-ar fi simtit Lily dupa ce spuse toate acele lucruri se ridica si pleca din camera trandind usa atat de tare incat cazuse pe podea cu o bufnitura puternica. Il auzi pe tatal ei rostind vraja Reparo si apoi il auzi pe Fred care o striga. Nu vroia sa ii spuna lui nimic acum. Nu vroia sa dea ochii cu nimeni. Vroia sa fie singura. Intra in camera ei si tranti iar usa dar de data aceasta nu atat de tare apoi se schimba repede si se baga in pat incepand sa planga. Nu plangea pentru ca ii parea rau pentru ceea ce spusese si pentru ceea ce facuse pentru ca nu avusese nici o intentie de a-l omora pe Ryan si el totusi a vrut sa il omoare pe Fred. Lily prefera sa indure orice, oricat de rau ar fi fost numai sa nu il vada pe Fred mort, sau ranit in vre-un fel. Usa camerei se deschise dar Lily nu se obosi sa se intoarca sa vada cine era. Fred se aseza langa ea si ii sterse lacrimile de pe obraji. Lily se ridica in capul oaselor si il privi pe Fred in ochi.
-Iarta-ma spuse ea incercand sa nu mai planga.
-Pentru ce? intreba Fred confuz.
-Pentru tot zise Lily apoi se lasa sa cada pe perna moale si pufoasa.
-Esti bine? intreba Fred ingrijorat
-Nu, ma doare rau capul raspunse Lily si gandul ii zbura iar la Rosalie si isi stapani dorinta de a o striga doar ca sa ii spuna sa plece.