Magia si secretele sale...

[Roran S. Thorbjörn]

Ok, am adus nextul!
E cam lung...

[size=2]Capitolul 7: Regina Dregna
Urmatoarea zi, Meredith se trezi, se pieptana si se pregati pentru intalnirea cu Regina Elfilor, Dregna. Ii fusese lasata o frumoasa rochie lunga. Era simpla cu exceptia marginilor manecilor si a celei de jos care aveau un rand de frunze verzi sclipitoare. Lui Meredith ii placu. Se imbraca cu grija si se duse sa il caute pe Glore, care trebuia sa o conduca la palat. Il gasi in curtea din spate, luand apa din fantana.
-‘Neata! zise fata.
-Uau! exclama Glore, observand-o. Arati minunat! spuse el fara sa se gandeasca.
Meredith rosi.
-Multumesc. Ei, sunt gata. Mergem la palat?
Glore incuviinta si pornira printre copaci, pe o carare batatorita.
-Deci Regina, Dregna, de cat timp domneste peste Idreea? intreba Meredith.
-De mai mult timp decat Rennon peste Glissoris, raspunse elful. Noi, elfii, suntem nemuritori. Desigur, putem fi doborati in lupta, dar daca nu suntem omorati, noi traim vesnic.
-Uau, cred ca e greu, spuse Meredith.
-Eh, te obisnuiesti. Oricum si tu, ca Flevr, vei trai mai mult decat un om obisnuit. Nu vei fi nemuritoare, dar vei avea o viata lunga. Asa spune profetia.
-Si profetia asta, incepu Meredith, cine v-a lasat-o?
-Orren, zeul razboiului. Fireste si noi, ca orice popor, avem zei. Orren este cel mai important dintre toti. Cand razboiul abia izbucnise, un elf credincios pe nume Ganor, a fugit in templul construit de sine si s-a ruget zeului Orren sa ne aduca o cale de scapare. Iar Orren i-a spus profetia.
-Mai am o intrebare. Voi aveti limba voastra proprie? Si daca da, cum de o puteti vorbi si pe a mea? Eu voi avea un Maestru in ale magiei? Cat va dura Ucenicia mea? Va trebui sa ma lupt impotriva lui Rennon insusi? Si mai exact...
-Sunt mai multe intrebari, o intrerupse Glore zambind. Avem limba noastra, dar nu exista limba pe care noi sa nu stim sa o vorbim. In primul an al vietii, fiecare elf invata toate limbile de care are nevoie, mai exact 79. Nu stiu cine va fi Maestrul tau, dar sunt convins ca iti vor da un Maestru mai bun chiar si decat al meu. Si nici in legatura cu lupta cu Rennon nu pot sa-ti spun nimic decat ca se va intampla la un moment dat.
Meredith ramase tacuta dupa discursul lui Glore. Asta va insemna ca va rani oameni si se va lupta cu ei. Sau chiar mai rau, ii va omori.
Cand se uita in fata observa poarta palatului, facuta in intregime din lemn stralucitor si.. alb? Da, era alb. Si nu numai poarta, ci tot palatul.Meredith observa arhitectura specifica elfilor. Erau ferestrele mari, la fel ca si usile. Era cel mai frumos palat pe care il vazuse fata vreodata... si singurul.
Cand trecu prin poarta, cei doi ofiteri elfi care stateau de straja inclinara din cap catre ea si Glore. Dar Meredith nici nu observa. Gradinile palatului erau cele care ii atrageau atentia. Erau minunate flori de niste specii necunoscute, iar in mijlocul gradinii centrale tron un trandafir de cristal, mai mare decat o casa cu doua etaje. Cristalul stralucea ca un curcubeu orbitor in luminile care treceau printre frunzele copacilor.
-Aceasta este cea mai mare comoara a elfilor din Idreea. Se numeste Fronssis Salvera, care inseamna pe limba noastra Trandafirul Inghetat, ii explica Glore.
-E minunat, spuse Meredith cu admiratie.
Se apropie de el, dar nu il atinse de frica sa nu-l zgarie sau strice. Statu doar asa si se uita la el. Simti ca poate face asta timp de zile intregi, fara sa ii poata admira fiecare cotlon cu atentia care ar merita-o.
-Meredith? Regina te asteapta, spuse Glore, apucand-o de mana.
-Ai dreptate, spuse si se indrepta fara tragere de inima de Fronssis Salvera.
Se indreptara impreuna spre palatul alb. Intrara inauntru, iar Meredith descoperi tapiserii cu fel de fel de momente ale istoriei elfilor, candelabre mari si niste lambi care luminau cu ajutorul unei energii ciudate.
Se indreptara spre sala cea mare, acolo unde Regina ii astepta.
Dregna sedea pe un tron frumos impodobit, alb, ca tot restul palatului. Avea o rochie rosie ca sangele, singura pata de culoare din sala. Parul ei lung si argintiu ii curge in rauri pana peste picioare si mai incolo. O coroana maiastra se odihnea pe capu-i demn. Ochii caprui o cercetara pe Meredith de sus pana jos. Fata ei nu era brazdata de riduri sau urme ale trecerii vremii. Parea un om cam la varsta de treizeci de ani.
Meredith se apleca in fata ei., dupa exemplul lui Glore.
-Ridica-te, Meredith-Flevr, ii spuse Dregn cu o voce melodioasa. Te-am asteptat mai mult de sase sute de ani si, in sfarsit, ai aparut, aleasa de Orren insusi.
-N-am facut nimic inca. Ar trebui sa ii multumiti lui Elouns, pentru ca ea si-a sacrificat viata de dincolo, pentru a putea fi alaturi de mine. Am inteles ca un suflet odata transformat in spectru, nu poate parasi Lumea de Mijloc niciodata.
-Asa e, spuse Regina, impresionata. Nu te falesti cu merite care nu sunt ale tale, asta imi place. Dar te-am chemat aici ca sa stabilim ce se va intampla in continuare. Am poruncit sa se aranjeze pentru tine apartamentele din cabana regala, nu departe de aici.
-Va multumesc, Maiestate, se apleca Meredith.
-In legatura cu Maestrul tau, am avut ceva dificultati. Am avut multi candidati. Vei avea parte de cea mai buna invatatura din Idreea. Maestrul tau va fi Dorren Bladmin, cel mai batran si mai priceput vrajitor pe care il avem. S-a retras din functie, din probleme de sanatate, si a stat timp de o suta de ani impreuna cu pantera sa, Cold, in munti. Acum s-a intors pentru a face ce stie mai bine si pentru a ajuta la impiedicare disparitiei speciei elfilor.
Meredith observa cum, la numele spus de Regina, Glore facuse ochii mari.
-Sunt nerabdatoare sa ii cunosc si pe Dorren Bladmin si pe Cold si va multumesc pentru generozitatea dumneavoastra, spuse Meredith politicoasa.
Regina dadu din cap.
-Te vei revansa, nu te teme, Meredith-Flevr.
Si facu un semn cu mana, iar doi ofiteri se apropiara, conducandu-i spre iesire. Trecura din nou pe langa Fronssis Salvera si inca o data se minuna de frumusetea sa.
Apoi, cand iesira pe portile palatului, Meredith intreba:
-Cine este Dorren Bladmin?
Glore statu pe ganduri.
-El este, spuse elful intr-un sfarsit, cel mai maret elf al lumii. El este cel care, impreuna cu pantera sa, a faurit Fronssis Salvera. Si a facut-o fara magie, doar cu ajutorul unui cutit si a dragostei pentru munca lui.
-Si el va fi Maestrul meu, cugeta fata. Se pare ca de maine incep invatatura.
Si amandoi se indreptara impreuna spre casa lui Glore cu gandul de a-si petrece impreuna ultima zi de vacanta.[/size]