The secret part of me

[Rosalie Vivienne Alden]

Chapter I - Childhood

-perspectiva Valeriei-

Am deja saptesprezece ani,dar inca ma consider copila. Familia imi spune ca ar trebui sa fiu mai matura fiindca anul viitor am sa imi petrec majoratul. Ei bine, mie nici macar nu imi pasa de chestiile acestea. Vreau sa ma bucur de copilarie, de adolescenta. Desi nu pare, pe dinauntru ma simt prea matura. Din acest an incepe sa ma macine ceva si nu pot sa inteleg despre ce este vorba. Inca! Insa un lucru era cert: simteam ca visul copilariei mele se spulbera incetul cu incetul. Simteam ca nu mai sunt acea fata care pe la paisprezece ani gandea diferit. De fapt: acum gandesc diferit. Ceea ce este cel mai grav este ca nu pot sa ii povestesc nimanui ceea ce simt fiindca nici macar eu nu stiu. Da, pare ridicol,dar daca cineva ar fi in pielea mea m-ar intelege complet. Oricum, de fapt, din familia mea nimanui nu ii pasa de asta. Bunica mea,insa ma intelege perfect. Inainte nu ma intelegeam nici cu ea,dar acum incepe sa isi petreaca timpul cu mine , ceea ce mi se pare foarte ciudat,dar totusi ... probabil ca asa este mai bine. Orice fata de varsta mea este fericita, are prieteni , are cui sa i se destainuie,insa eu nu am niciunul dintre aceste lucruri. Mama si tatal meu sunt prea ocupati cu munca pentru a-si mai aduce aminte ca au o fiica pe nume Valeria. Certurile cu ei se amplifica zilnic, ceea ce este foarte dureros pentru mine. Cu greu suport totul. Daca nu m-ar apara draga bunica, Melanie, probabil ca as fi plecat de mult de acasa ... Desi nu ar fi rau sa fac asta! Zic,asa gandesc.. dar nu as putea. Mi-e frica sa fac un asemenea gest. Inca sunt o copila,repet: nu pot sa gandesc inca asemenea unui om matur. Vreau sa imi traiesc adolescenta. De ce nimeni nu ma intelege?
[...]
M-am intins in pat,dar o ciocanitura in usa si o voce de dupa ea se auzi: "Pot sa intru?". Am inghetat pe loc. Cum de isi facuse timp de mine?