Magia si secretele sale...

[Roran S. Thorbjörn]

Mersi, Eliza!
Ma bucur ca macar tu urmaresti ficul.

Edit 18.05.2011:
Ok, am adus nextul.

[size=2]Capitolul 11: Salvatorul
Meredith deschise ochii. Bataile inimii ii rasunau mai clar ca niciodata in urechi. Se ridica si cerceta incaperea in care se afla. Descoperi surprinsa, in locul camerei ei din cabana regala, casa modesta a lui Glore. Incerca sa-si amintesca ce se intamplase, dar fara succes. Dintr-o data, o durere sagetatoare o lovi din partea dreapta a abdomenului. Isi duse acolo ambele maini din reflex si se intinse inapoi in pat. Deschise gura, ca sa poata striga pe cineva, dar isi dadu seama ca gatul ii era asa de uscat, incat nu mai putea scoate niciun zgomot. Vazu o carafa plina cu apa din fantana si bau de acolo pana ce se satura.
-Glore! striga ea, cu o voce ragusita.
In momentul urmator, baiatul iesi din cealalta incapere avand o expresie foarte ingrijorata pe fata.
-Ah, Meredith te-ai trezit, spuse el usurat, aruncandu-se in genunghi langa patul in care era intinsa fata.
Meredith ii puse mana pe frunte, dandu-i parulla o parte.
-Ce s-a intamplat? intreba ea confuza.
-Nu-ti mai amintesti nimic? se mira elful. O femeie elfa te-a injunghiat si...
Lui Meredith ii scapa un icnet.
-Vai de mine! exclama ea, amintindu-si instantaneu totul. Am murit. Adica am crezut ca... Nu se poate... Tu m-ai salvat, bolborosi fata.
Glore zambi.
-Nu se poate spune chiar ca te-am salvat. Ti-am vindecat ranile cu ajutorul magiei si te-am adus repede la Maestrul meu care te-a resuscitat, tot cu ajutorul magiei. De fapt, el este salvatorul.
Dar Glore nu mai apuca sa spuna nimic pentru Meredith ii sarise de gat, prinzandu-l intr-o imbratisare calda. Umerii i se zguduiau de plans si din cand in cand, fata mai scotea cate un icnet.
Dupa ce se mai calma, Meredith ii multumi.
-Iti raman indatorata, spuse ea.
Apoi se aseza inapoi pe pat, stand cu picioarele incrucisate, vorbind cu Glore verzi si uscate. La un moment dat, fata se opri, amintindu-si ceva.
-Acea femeie... mi-a spus ceva. Nu mai stiu bine ce, dar cred ca era ceva de genu Droegni as vera Flevr. Ce inseamna asta?
-Asta inseamna ca te-a blestemat pe limba elfilor. Nu ne putem da seama ce ti-a facut exact, dar presimt ca vom afla curand.
Meredith ramase adancita in ganduri. Glore dadu sa plece, dar Meredith il opri.
-Stai. Mai am o intrebare. De ce a facut asta? Am crezut ca eu sunt Flevr. Nu ma asteptam sa fiu atacata chiar de neamul pe care trebuie sa-l protejez.
Glore se aseza inapoi pe scaun si ofta adanc.
-Ei bine, tu esti Flevr. Si ai o putere foarte mare, doar ca nu ti-ai gasit-o inca. De aceea, tu ne esti de folos. Esti speranta noastra. Dar, in acelasi timp, multora dintre noi ne era frica de tine. Pentru ca, in acelasi timp, esti si speranta lui Rennon. Iti dai seama ce ar putea face daca te-ar ademeni de partea lui?
-Dar eu nu o sa ma duc niciodata cu acel ticalos! exclama Meredith.
-Noi ii cunoastem pe oameni. Au o slabiciune, si anume dorinta de putere. Nu putem fi siguri ca intr-o zi, Rennon te va vizita in vis si, promitandu-ti rasplate, te va convinge sa ramai alaturi de el.
-Nu! spuse ferm Meredith. Asta nu se va intampla niciodata.
-Ei bine, asa cred unii, incheie Glore. Si de aceea aceasta femeie a vrut sa te omoare. Dar nu te teme, vei fi mereu protejata de acum inainte, ii zambi elful. Acum odihneste-te.
Acestea fiind zise, o impinse usurel cu capul pe perna si parasi camera, lasand-o pe Meredith singura cu gandurile ei.[/size]