Noua viata... la ODS

[Roran S. Thorbjörn]

Nu-mi venea sa cred: eram acolo.
Inconjurata de un val de boboci, cu profesoara McGonagall in frunte ne imbranceam cu totii pentru a intra in Marea Sala. Eram emotionata. Ma gandeam la ce casa voi pica.
Usile masive se deschisera si in fata ochilor ne aparura Marea Sala cu toata splendoarea ei.
Tavanul era, ca de obicei, infatisand cerul. Era o noapte frumoasa si stelele domneau peste cele patru mese.
Cu totii ne apropiaram de fata Salii, fiecare pas aducandu-ne mai aproape de momentul adevarului: sortarea. Dupa cei cativa copii dinaintea mea, profesoara striga numele meu, cu o voce sonora.
"Elva Tarrien!"
Ma apropiam timida de Joben. Aproape instantaneu dupa ce imi atinse crestetul capului, Jobenul striga:
"Ochi-de-Soim!"
Am tasnit spre masa Ochilor-de-Soim, fericita.
Maini necunoscute ma batura pe umeri si multi se inghesuira sa-mi stranga mana.
Dupa ce ne calmaram cu totii, ma asezam.
O cautam pe sefa mea de casa la masa Ochilor-de-Soim, dar am renuntat curand vazand ca nu aveam nicio sansa sa o zareasc prin valul de elevii. Cand dadeam sa ma servesc cu ceva bunatati de pe platoul din fata mea, o voce ma facu sa tresar, scapand tacamul stralucitor din mana.