alternating |

[Misha Darren Collins]

OOC: eu şi Bell.

• Ajunsese în acea cameră din greşeală în timp ce se îndrepta spre a-şi lua micul dejun; deşi se întorsese să iasă din cameră, murmurând un 'scuze' fugar, se oprise, se învârtise pe călcâie şi privise.
  
  Privise oglinda înaltă, pe care cuvintele vechi erau gravate. Încruntându-se uşor, aşa cum făcea de fiecare dată când era curios şi intrigat, apoi îşi dădu părul de pe frunte şi se apropie de oglindă, abia făcând zgomote, cu inima bătându-i cu putere în coşul pieptului; simţea că ştia, de fapt, ce era cu acel lucru, dar parcă îi stătea pe vârful limbii când încerca să rostească numele oglinzii, aşa că trebuia să fie sigur. Să nu facă greşeli, să nu se înşele amarnic.
  
  Păşi cu atenţie în faţa acesteia, câţiva centimetri mai în spate, dar se văzu doar pe sine. Cu buzele ţuguiate din cauza suspiciunii, Misha mai făcu un singur pas în faţă şi înlemni. Amestecul de nostalgie, enervare, oboseală şi fascinaţie se strecură afară din sufletul său, apoi dispăru şi lăsă locul unui singur lucru: dorinţa. Încet, cu mâinile tremurându-i uşor, se aşeză cu genunchii la piept şi îşi îşi înfăşură braţele în jurul lor, privindu-şi cu ochi mari prietenii pe care nu-i mai avea de mult timp.
  Şi brusc, imaginea se schimbă.
  
  Misha sări pur şi simplu în picioare, aproape dezechilibrându-se, şi privi în spate; nu fusese speriat de apariţia prietenilor săi, bineînţeles, pentru că ştia că era oglinda lui Erised, dar mai ştia şi că o dorinţă nu se poate schimba. Privi din nou spre oglindă şi îşi ridică mâna, precaut, lipind-o apoi de suprafaţa rece.
  
  Nathan îl imită de cealaltă parte, cu acelaşi zâmbet ştrengat pe faţă şi cu părul negru, creţ, umbrindu-i ochii albaştrii. Misha privi în sus, pentru că produsul dorinţei sale era mai înalt decât el, şi îşi permise un surâs slab; Nathan îşi înclină capul într-o parte, cu ochii mari, iar apoi clipi de câteva ori, ridicându-şi şi cealaltă mână şi lipind-o de partea cealaltă a oglinzii.
  
  Înainte ca Misha să poate să-l imite, uşa se deschise cu un scârţâit şi el sări într-o parte, cu privirea din nou rece şi chipul serios pe care-l avea întotdeauna. Nu privi imediat spre nou-venitul sau nou-venita, doar îşi culese pelerina de pe jos şi şi-o scutură cu mişcări lente, înainte de a o prinde în ambele mâini şi de a privi în sfârşit în sus.