Don't have anything to say?

[Ema Snow]

Timpul fusese un prieten dur. Tensiunea crestea, iar Ema astepta ceva. Nu stia exact ce, dar era complet sigura ca un lucru urma sa se intample. O putea simti in aer. Era precum o umbra ce o urmarea fara oprire de ceva timp. O urmarea la fel ca iluziile negre, la fel ca si gandurile sumbre sau daunele suferite.
Se rezema de perete, aproape fara sa viata, cu umerii incoviati. Se putea imagina ca un melc in aceste situatii, strangandu-se sub 'carapacea' de siguranta. Mereu se intreba ce se va intampla cand aceasta siguranta va fi sparta...
Ecoul pasilor traversa coridorul aproape pustiu, iar tanara ingheta in loc, ascultand. Dupa o pauza de liniste, se simti nevoita sa se uite in jur. Nimeni. Ciudat... sau poate ca nu. Nimeni nu poate disparea pe culoar decat daca...
Ema isi aminti unde se afla. Se invarti pe calcaie in mijlocul holului, iar cand usa masiva isi facu aparitia, intra fara sa se gandeasca.

OOC: Sper ca nu te superi ca am continuat eu.