Don't have anything to say?

[Ema Snow]

Se simtea de parca cineva i-ar fi aprins o lanterna in ochi. Au trecut cateva secunde bune pana ochii Emei s-au adaptat la lipsa de lumina. Clipi des si privi inainte, pregatita parca sa intampine un mare obstacol. Intr-o fractiune de secunda, fata se simti uimita, iar apoi vinovata pentru gandurile neincrezatoare. Poate ca intr-un fel nu-i venea sa-si creada ochilor ca Rosalie statea in fata ei. Dar cand orice urma e indoiala se strecura din sufletul ei, Ema se obtinu cu greu sa nu se duca sa o imbratiseze.
Ramase dreata, cu un zambet vag pe buze si-si dadu ochii peste cap.
" - Pai da. Cine mai putea fi aici atat de tarziu in noapte?" adauga ea pe un ton glumet si se repezi spre prietena ei. " Rose! Cat ma bucur sa te vad!"
O imbratisa delicat si se retrase, cercetandu-i privirea. Gandul mai vechi incolti in mintea Emei, iar pulsul ii accelera.
" - Esti bine? Ce gand macinant te aduce pe aici?" intreba aproape soptit.