Say goodnight.

[Evelyn Steel]

Eveline intra pe Aleea Diagon si isi croi loc printre sutele de trecatori ce erau la acea ora la cumparaturi.Nu fu deloc mirata ca,desi ploua,lumea era afara.Dupa toate prin care trecuse,o mica ploaie nu avea sa o opreasca sa iasa la cumparaturi si era sigura ca acei oameni gandeau la fel.Brusc,fata incepu sa se gandeasca la acei oameni ce treceau pe langa ea fara sa ii arunce o privire.Oare ce se ascundeau sub rasete,sub fete serioase si sub priviri mohorate?Cu siguranta ea nu va afla niciodata lucrul asta.Avea si ea momente,ca asta,cand se gandea la lucruri pe care nu le putea nici macar intelege.Avea momente de melancolie,de furie,de fericire.Dar acum nu stia cum se simtea.Probabil o combinatie intre primele doua.

Desi ura zgomotele,acum se simtea bine sa fie printre ele,desi in momente ca acelea ar fi preferat sa fie singura.Acum era bine sa te strecori printre diferiti oameni si sa te prefaci ca esti bine cand defapt in interiorul tau ai vrea sa mori.Fata spera totusi sa gaseasca pe cineva cu care sa vorbeasca,un prieten.Sa ii spuna prin ce trece si cum nimeni nu pare sa o intelegeaga."In regula,asta a sunat chiar prostesc.Vorbesc ca un copil." isi zise Eveline.Cineva intra in ea.Era un barbat,parea sa fie un cersetor si cand se izbise de Eveline scapase din mana niste borcane ce se sparsera.

-Uite ce-ai facut!Ce,esti chioara!? striga el.Eveline chiar asta astepta.Chiar vroia sa isi verse nervi pe cineva.Isi scoase instantaneu bagheta din blugi.
-Amice,nu ti-ai gasit un moment bun sa strigi la mine! striga ea la randu sau.Omul se pregatea sa spuna ceva cand fu oprit de o voce familiara lui Eveline.
-Ce se petrece? intreba Tamara apropiindu-se de cei doi.