Bantuind pe nicaieri

[Odette B. Malfoy]

Viperina privea in gol gandindu-se intens la ceva, nici macar nu auzise ceea ce ii spusese Rosalie. Fred o striga de vreo doua ori dar fu nevoie sa o scuture putin pentru a o trezi la realitate.
-A.. pai, bine, ma rog, sa presupunem ca iti multumesc, zise Lily confuza.
De ce se simtea atat de ciudat habar nu avea. Era total paralela cu subiectul de discutie. Rosalie incepu iar sa vorbeasca:
-Si, tu, nu ar fi trebuit sa reactionezi asa, adica, bun am inteles ca te-am bagat in multe probleme dar nu trebuie sa imi scoti ochii cu asta acum, si pana la urma, te-ai oferit sa ma ajuti, spuse fosta soimeanca.
Lily care inca privea in gol era oarecum atenta la ceea ce spunea Vivienne.
-Da, asa e cum zici tu, spuse ea absenta.
-Esti bine? o intrebara toti trei intr-un glas.
Viperina dadu din cap in semn de aprobare si apoi se aseza pe o banca nestiind ce sa le spuna si probabil daca s-ar fi apucat sa spuna cum se simtea cei trei aveau sa credea ca fata inebunise complet.