Jurnalul cosmarurilor

[Eliza G. Blest]

Capitolul I : Cine sunt eu ?

,,Era o camera slab luminata , ovala , cu peretii pictati intr-o culoare inchisa , mizerabila , de un verde murdar patat cu urme rosiatice . Tavanul avea un desen provenit parca din iad, un vulcan imens ,de un negru sinistru ,din care zburau bulgari mari de lava rosie , necurata . La poalele vulcanului se afla oameni speriati ce fugeau cu copii in brate , iar bucatile de lava le cadeau in cap, arzandu-le pielea facand loc carnii rosii .

O fata privea tavanul fascinata si totodata dezgustata , din mijlocul incaperii . 'Unde ma aflu ? Ce este acest loc ? ... Cine sunt ? ' , intrebari la care tanara nu isi putea raspunde. Pe pereti se aflau oglinzi mari , mici , ovale , dreptunghiulare , fiecare incadrand-o pe copila . Cu pasi mici se apropia incet de una dintre acestea . Era mare , stralucitoare si cu marginea groasa cu forme de capete de feline ce isi aratau coltii . Pe aceasta se afla un scris inclinat de o parte si de alta a oglinzii : Havires Moderca k Cerdim . Copila isi ridicase o mana , atingand scrisul ciudat . Prin atingerea ei , traducerea ii venise instantaneu in minte : Iubeste viata de apoi .Acele cuvinte ii bagasera spaima in vene , dandu-se cu cativa pasi inapoi . 'Ce vrea sa insemne asta ? '

Din oglinda o fata o privea cu ochii de un albastru senin , neincrezatori , timizi . Un tipat strident iesise din gurita ei , ce sparsese toate oglinzile din incapare , in afara de ceea in care se privea . Parul de un albastru inchis era incalcit si niste picaturi de sange curgeau de la varfuri . In jurul ochilor avea cearcane profunde gri intens . Fata ei era alba ca zapada si cateva picatele rosii cadeau din ochii ei minusculi . Gura ei micuta era de un negru inchis..si rochia ii era jerpejita , peticita pe alocuri , scurta pana la genunchi . Arata ca si cum iesise dintr-o inchisoare .. sau un orfelinat .
'Cine e fata aia ? E imposibil sa fiu eu !'
Imaginea disparuse si in locul ei un scris identic cu cel de la margini aparuse : 'Bine ai venit in Camera Timpului, Jennifer Falsoder . Locul in care iti vezi , prin oglinzi , trecutul , prezentul si viitorul .'
Copila privea nedumerita spre oglinda . 'Cum e posibil asa ceva ? ' 'Ahh..si cine e Jennifer cutare ? '
' Tu mai exact . In fine .. in prezent . In viitor nu prea ai cum sa te vezi , de vreme ce toate oglinzile ce prezic acel timp sunt hmm...distruse ? '

Jennifer ignorase , putin rusinata , acuzatia data de oglinda .
'Cum am ajuns in halul acesta ? Si ce caut eu in aceasta camera ? '
'Mai ai si alte intrebari ? In primul rand ai fost torturata crunt de directoarea ta si .. sufletul tau a fost trimis aici . De asta de afli in acest loc . '
Copila simtea ca are un nod in gat . Voia sa tipe din nou , dar nu putea . Privea acele cuvinte ca si cum ar fi ultimul lucru pe care l-ar mai putea face . O durere sfasietoate o cuprinse , facand-o sa tremure , mintea ii era complet goala iar corpul ... nu il mai putea simtea deloc .
Scrisul disparuse incet si altele ii luasera locul : 'In acest moment , te afli intre viata si moarte .'
Vocea nerostita a onglinzii devenea inspaimantatoare si cele doua cuvinte ii sunau in cap ca un ecou .
' Cc-cee trr-trrebuie ss-ssa f-ffacc ? ' intrebase panicata , balabaindu-se la fiecare cuvant .
'Sa..alegi . '
Scrisul ezitase doua minute si alte cuvinte isi facusera aparitia .

' Alegerea dintre .. a trait in continuare sau ... a muri . '
Fata nu scosese niciun sunet desi se vedea pe fata ei zapacirea , confuzia , uimirea dar
mai ales..teama .
'De ce trebuie sa aleg ? '
Lumina se stinge tot mai mult precum caderea soarelui la apus . Jennifer a ramas intr-un intuneric absolut , nici oglinda nu se mai vedea . Incercase sa-si miste mainile , dar nu reusea . Incercase sa tipe dar linistea ii inghitise vocea . Privea in jur speriata , si undeva , intr-un loc indepartat , se zarea un cerculet mic , stralucitor . Copila plutea spre ea , inchizand ochii . Cand ii deschise...parca era intr-o alta lume .''