Noua viata... la ODS

[Roran S. Thorbjörn]

"Noi am calatorit bine", spun eu, uitandu-ma intrebator la Kattya. "In schimb am inteles ca au fost ceva incidente cu barcile."
Stateam la masa gandindu-ma ce se intamplase cu ceilalti elevi a caror barci avusesera ceva probleme. Imi aminteam ca barca mea si a Kattyei fusese ultima dintre cele care au mai plutit. Eram foarte fericita ca imi gasisem si eu un loc.

Priveam prin Sala la celelalte mese, urmarind elevii mari si mici cum isi povesteau si mancau impreuna. Ma gandeam cat de norocoasa puteam fi pentru ca am fost acceptata la aceasta scoala. Imi placeau pana acum oamenii de aici si nu aveam prejudecati impotriva Viperinilor. Era foarte frumos cum cele patru mese se aliniau simetric sub tavanul reprezentand cerul luminat de stele a Salii Mari. Ma uitam uimita la tavan, mirandu-ma de frumusetea si exactitatea redarii cerului real. Era cea mai frumoasa incapere in care fusesem vreodata. Si auzisem povesti despre aceasta sala, fara sa le cred pe toate.

Fetele povesteau intre ele langa mine, cat timp eu cautam din ochi fantomele. Intotdeauna m-am simtit fascinata de ele, vrand sa le descopar. Imi aminteam de povestile despre fantomele de la Hogwarts auzite de la parinti sau prieteni. Chiar voiam sa intalnesc una. Pana acum, zarisem fantoma Cercetasilor, Nick-Aproape-Far'-De-Cap, dar numai pentru o secunda, dupa aceea fiind ascuns de multimea Cercetasilor care se ridicara sa aplaude un boboc tocmai intrat in casa lor. Cand acestia se asezara, Nick disparuse.

Stateam asa si ma gandeam, visatoare. Dintr-o data, mi-am dat seama ca una dintre fete ma intrebase ceva.
"Aaa... Poftim?" intreb eu stanjenita.