S.A.O - Descoperirea

[Robert Eric Smith]

Capitolul I - Autobuzul Magic si domnisoara Smile

---

• Noaptea a trecut in graba atat pentru Laurette, cat si pentru parintii sai, la ora unu dupa-amiaza, Autobuzul Magic isi va lua zborul, aceasta fiind in al treilea an de cand a inceput sa zboare alaturi de domnisoara Smile, o tanara in varsta de saptesprezece ani, fara nici o abilitate diferita de cea a unui om de rand, dar care s-a trezit cu autobuzul si cheia acestuie in fata casei sale din New Jersey.
  
  Aceasta s-a trezit ca in oricare zi de scoala, a facut un dus, a mancat, dupa care a auzit clacsonul Autobuzului, exact la fel ca in oricare dimineata, dar cand iesi pe usa de stejar a casei, aceasta a vazut un autobus, galbui cu imprimeuri de stelute si alte minunatii.
  -Mama, a venit autobuzul ! Unde imi este geamantanu’ ?
  -Cufar draga mea, cufar, zise Esmeralda tragand dupa ea ajutata de sotul sau un cufar roz.
  -Buna ziua ! se auzi salutand dinspre usa, era domnisoara Smile care venise sa-I ajute pe parinti cu cufarul. Lasati-l in seama mea, scotand in buzunarul blugilor cheia autobuzului, apasa pe un buton, iar cufarul sari direct in autobuz. Nu vreau sa fiu rea, dar ar cam trebui sa va luati adio de la fetita dumneavoastra, trebuie sa ajung in cinci minute in Anglia.
  -La revedere Laurette ! Sa fi cuminte ! zisera Esmeralda si Erique in cor, facandu-i cu mana atat Laurettei cat si domnisoarei Smile.
  
  In autobuz, Laurette se aseza langa un scaun aproape de soferita.
  -Buna scumpete, cum te cheama ?
  -Laurette Angelina Mistique, raspunse fata mandra soferitei. Pe tine ?
  -Abby Jane Smile, raspunse si ea la fel de mandra.
  -Ce nume frumos ai, si de ce iti tot spune toata lumea doar Smile ? Jane sau Abyy sunt mai frumoasa, zise fetita fand-o pe Jane sa rada.
  -Imi zic ‘domnisoara Smile’, este un termen mai politicos intr-o discutie, explica aceasta anuntandui pe toti ceilalalti ca urmatoarea oprire este Anglia.