Nothing but time

[Ema Snow]

Emei ii scapa un ras lejer cand un grup de boboci fugira pe langa ea, cautand adapost. Se dadu la o parte, lasandu-le liber locul de sub pervazele inalte. Nu o deranja sa se ude, nu acum, cand temperatura incepea sa creasca.
Un tunet vag se curse printre munti, iar Ema se bucura de sunet. Furtunile de vara o fascinasera mereu. Nu era nimic mai calmant si mai energizant in acelasi timp decat violenta unor astfel de ploi. Soimeanca spera in sinea ei ca si ploaia aceasta sa se transforme in asa ceva.
Soimeanca incepu sa mearga aiurea prin jurul castelului, cercetand domeniul. Doar o umbra, o silueta din departare ii atrase atentia.
" - Cine ar sta pe vremea asta?" sopti fata pentru ea.
Incepu sa inainteze spre lac, mai mult din curiozitate. Zambi larg cand recunoscu parul lui Lily.
" - Buna!" rosti Ema, dandu-si parul ud de pe fata.