Bitter and Blue

[Ema Snow]

OOC: Doar eu si Jennifer

Ema urmari cu privirea rama prafuita. Isi trecu degetele lungi peste suprafata lucioasa a sticlei, fara sa se uite la intreaga reflexie. Nu vroia sa-si vada chipul in Oglinda, caci ii era teama. Dorintele ei se schimbasera atat de mult in ultima vreme, incat nici nu se mai recunostea. Ea fusese intotdeauna o persoana statornica. Nu trecea peste evenimente, statea si analiza fiecare posibilitate, fiecare scenariu.
Uneori, Ema se simtea ca o marioneta, desi totul era doar in mintea ei. Stia asta prea bine. Facea mereu ce dorea si era libera sa aleaga si sa-si asume responsabilitatea pentru faptele ei; era libera in cel mai democratic sens, dar... Se simtea incatusata de ceva. Pacat ca nu stia de ce anume.
Ofta si se intoarse cu spatele spre Oglinda lui Erised. Aglomeratia de pasi ce strabateau pe coridoare ii dadea de inteles ca pauza de pranz se terminase. Toti elevii se duceau acum la cursuri. Ofta din nou. Ema nu vroia sa plece din camera semi-intunecata. Vroia sa aiba parte de putina liniste. Din nou ii tecu prin minte un gand: 'nu ma recunosc'. Ce se intampla? Se simtea atat de bine alaturi de prietenii si familia ei, alaturi de iubitii Soimeni. Iar acum i se parea a fi distanta. Poate era oboseala, poate era o schimbare prea brusca a anotimpurilor. Poate ca monotonia iernii ramasese undeva in trupul ei firav.
Clanta scartaii, iar Ema se lasa langa o banca veche, uitata de lume in aceasta camera. Intra o tanara, invaluita de lumina coridorului. Emei ii lua cateva clipe ca sa vada cine era.
" - Jennifer!" exclama ea si se ridica, indreptandu-se spre Cercetasa cu un zambet calduros.