It's our time.

[Violet Wilson]

Pasi in Marea Sala, incercand sa nu iasa prea mult in evidenta; intarziase - poate pentru a mia oara - la ceremonia de sortare si la festinul de inceput de an. Incepea sa fie ceva obisnuit - in cei sase ani, prinsese doar doua ceremonii. Prima, cand fusese ea insasi o boboaca panicata, iar a doua, in anul III cand avusese noroc de Bell. Iar apoi, pe parcursul urmatorilor ani, se ivise de fiecare data cate ceva mai important.
"-Si am promis ca anul asta o sa fiu prezenta" mormai ea, printre dinti.

Se indrepta cu pasi grabiti spre masa Cercetasilor, incercand sa se aseze fara sa starneasca glasete; oricum nu o cunostea prea multa lume. Fusese mereu genul care nu se implicase in socializarea cu ceilalti. Nici macar cand lumea venea la ea sa inceapa o conversatie nu isi dadea prea multa silinta. Comoditatea asta; ce sa'i faci.

Observa ca se schimbase si sefa de casa; privi in jur, incercand sa recunoasca macar cateva chipuri. Dar nimeni nu i se paru cat de cat cunoscut. Doar straini, straini, si iar straini. Nici macar nu avea habar cine statea langa ea.
O recunoscu doar pe sefa de casa - poate pentru ca era cea care vorbea - si zambi; avea sa fie un an plin de surprize.