Never forget

[Bell Evans]

Just me and Bella

Coridorul scufundat in mantia de intuneric ii inghitea fiecare oftat, fiecare rasuflare, fiecare bataie de inima; linistea domnea peste tot, ascunzand fiecare zgomot intr'un ocean de tacere ce parea de nepatruns. Nimic nu domina bezna totala, nici macar razele plapande din varful baghetei fostei cercetase.
Si iat'o din nou cutreierand holurile castelului ca in primii ei ani la Hogwarts; acum, ceasurile de la miezul noptii nu i se mai pareau atat de inspaimantatoare. Era timpul ei preferat, cand intreg castelul era cufundat in intuneric si liniste - cele doua lucruri pe care incepuse sa le agreeze din ce in ce mai mult.

Ajunse in fata unei usi si se opri; nu putu distinge daca era o incapere oarecare sau doar o sala de clasa. Inspira adanc si puse mana pe manerul argintiu. Un fior ii strabatu intreaga fiinta cand atinse metalul rece, pentru ca mai apoi scartaitul vechi al usii sa umple intreaga liniste. Ridica bagheta la nivelul chipului, incercand sa vada ceva in camera care se infatisa acum inaintea ei.
"-Cine e acolo?" intreba ea, cand o alta bagheta se aprinse.