Loving you

[Raphael Olivier]

Deci am venit cu o noua idee de fic, mai diferita de celalalt. Sper sa reusesc sa continui ambele fic-uri. Astept pareri.

Debbie Stephens: (Candice Accola)


Jeremy Smith: (Chris Hemsworth)


Loving you


Prolog:

Era ziua. Statusem aici de prea multa vreme. Aceasta nu era casa mea. Cel putin nu mai era.
Nu eram trista. Trebuia sa plec, pana nu observa nimeni. Aveam bani, asta e partea buna dupa o suta cincizeci de ani de economii.
Ma ridic din pat, oftand. Cat timp va trebui sa fug? Dar stiam raspunsul: pentru totdeauna. Nu puteam sa las pe cineva sa vada diferentele. Oamenii isi pun intrebari. Ei complica lucrurile mereu, incercand sa le inteleaga.
Eu, insa, le vedeam asa: exista prada, exista pradator. Prada este vanata de pradator, care era vanat de asemenea de altcineva si tot asa. Fiecare trebuia sa se lupte pentru existenta sa.
Ma indreptam spre oglinda cu rame mari, frumos impodobite, nebagand de seama intunericul pastrat datorita draperiilor groasa trase. In fata mea era o fata imbracata intr-o pijama de matase albastra, cu parul blond, putin ondulat curgandu-i peste umeri pana la talie, cu sprancenele pensate perfect, arcuite si cu pielea alba ca marmura. Si ochii ei ,de culoare maro ciocolatiu, care te faceau sa te cutremuri de hotararea care se vedea in ei. Ma uitam la reflexia mea in oglinda, la toate acele trasatui pentru care fiecare fata imi arunca priviri geloase. Asta era arma mea pentru a prinde oamenii. Ii atrageam. Si oricat incercam sa inabus acest sentiment, imi placea sa-i vanez.
Ma indepartam incet de oglinda, ducandu-ma spre sifonierul mare din coltul indepartat al camerei. Dupa ce m-am imbracat si mi-am impachetat lucrurile, am coborat jos cu toate acestea dupa mine. Inca o casa lasata in urma, inca niste morti suspecte ingropate in tone de hartie de ziare, inca niste cantece triste si inmormatari. Asta aduceam eu oriunde plecam. Si ma durea. Rau.
-Nu trebuie sa fie asa. Pot sa ma schimb, soptesc eu.
Da, puteam. Si de ce nu o faceam. Pentru ca nu eram destul de puternica? Nu era un motiv suficient de bun.
Am invartit cheia in usa, ascunzand-o sub pres dupa aceea. Apoi, am coborat hotarata scarile.
Nu voi mai fugi, ma gandeam. Asta e pentru ultima oara.
Si trantesc furioasa portiera Fordului meu, fac contactul si apas pe acceleratie pana in pamant.
E vremea sa ma intorc acasa.