Never forget

[Bella Emily Rose]

Întotdeauna i-a plăcut singurătatea. Nu făcea mari eforturi să socializeze de când se întoarse la Hogwarts. I se părea inutil să intre în contact cu oamenii care nu îi înţelegeau dorinţele. Dorinţa de a trăi, nu de a exista. Dorinţa de a vrea, nu de a stagna. Dorinţa de a iubi, nu de a proteja. Atâtea gânduri îi traversau mintea, încât nici ea nu se mai obosea să le mai ţină numărul. Dintr-o dată, un sunet îi atrase atenţie, aducând-o la realitate. Trezită parcă dintr-un vis, se ridică de pe podea şi se apropie cu teamă de uşă. Cine putea fi la ora aceea târzie din noapte ?
Apoi îi auzi glasul. Oare era acelaşi ? Oare chiar putea să fie...

- Bell. Tu eşti ?

Aceasta nu spuse nimic. Intră în Sala Trofeelor, apoi cu un glas şoptit spuse :

- Lumos !

La început, avea o privire destul de intrigată. O studie pe Bella, apoi în ochii ei se citi înţelegerea şi mai preus de toate, prietenia.

- Bună, Bell. răspunse aceasta, cuprinzând-o în braţe.