Forever and always

[Bell Evans]

Me and Alice Morris

• Razele soarelui se rasfrangeau in oglinda ca de cristal a lacului, facand suprafata apei sa reflecte perfect vazduhul senin; nu era nici o urma de nor pe albastrul limpede, incoronat de un soare imbatranit.
  Bell se aseza pe prundisul umed, imbratisandu'si genunchii la piept. Inceputul anului o facea sa se simta din nou plina de viata, fericita. Fusese cam dezamagita de vacanta petrecuta acasa, cu fratele sau. Rose inca nu se intorsese, iar parintii plecasera cu cei doi verisori in Germania. Insa nu regreta nicio clipa din timpul petrecut cu Nate.
  
  Si totusi..acum se intorsese la castel..acum viata sa trebuia sa revina la normal. Si asa se intamplase. De cand facuse primul pas in castel, inima i'o luase la goana, iar amintirile incepura sa i se desfasoare pe dinaintea ochilor de parca ar fi fost reale. Tot ce tinea de trecut parea atat de real, incat ii era aproape teama sa deschida ochii si sa priveasca in prezent, sau sa infrunte viitorul. Era mult mai bine asa.
  
  Dar acum totul era altfel; incepuse un alt an, ea se intorsese ca profesoara, Nate venise in sfarsit la castel..viata isi urma propriul curs, dar ea ramasese aceeasi.
  "-Bell?" intreba o voce din spatele ei.
  Putea sa o recunoasca dintr'o mie; se ridica si isi privi cea mai buna prietena. O imbratisa cu blandete, dupa care se aseza din nou pe mal.
  "-Ce faci aici?" o intreba ea pe Alice.