Never forget

[Bell Evans]

Fosta cercetasa isi imbratisa vechea prietena, incercand sa ii dea de inteles ca nu o uitase; nu putea uita o persoana deosebita, la fel cum nu putea da uitarii clipe care erau menite sa ramana pe vecie in amintirile ei. Bella ocupa un loc fruntas in lista ei de prieteni care ii ramasesera aproape dupa cei sapte ani de Hogwarts. Si chiar daca la un moment dat plecase, acum se intorsese. Si nimic nu era mai bun decat o veche prietenie, care se innoada din nou.
"-Mi'ai lipsit" sopti Bell, desprinzandu'se usor din bratele ei.

Bella dadu usor din cap in semn de da; se asezara impreuna pe podeaua prafuita, in acelasi loc din care se ridicase cercetasa cu cateva minute in urma. Iar apoi, tacerea le acoperi din nou cu valul sau nemarginit.
Cuvintele erau de prisos; fiecare incerca sa ii dea de inteles celeilalte ca nu o uitase..ca in ciuda timpului nemilos care nu se oprise cat ele fusesera departe una de cealalta, amintirile cu momentele petrecute impreuna ramasesera acolo.

"-Nu stiu ce as putea spune" murmura fosta cercetasa, cu vocea tremurata.
Era atat de emotionata, atat de incantata, atat de mandra ca reintalnise o veche cunostinta. Furtuna de sentimente din interiorul fiintei sale o uimea chiar si pe ea, pentru ca nu isi amintise sa se mai fi bucurat vreodata atat de mult la vederea cuiva.
Pur si simplu, simtea ca trecutul o inlantuie din ce in ce mai mult; ca fiecare amintire se transforma in realitate in umbra intunericului..