We're damned after all

[Kennya Allen]

Kennya statea plictisita la un capat de masa uitandu-se cu scarba la cei din jurul ei. Cei de la ochi de soim deja isi comparau volumele noi, astropufii vorbeau veseli in timp ce un profesor impartea orarele, iar cercetasii deja isi serbau victoria. Viperina rase in sinea ei, afisand un zambet plin de ironie. Dar nici ea nu se astepta ca una dintre voci sa se auda de la masa propriei case. Se ridica cu zgomot de pe scaunul ei si se indrepta cu pasi repezi spre locul pricina. Observa o alta viperina incercand sa o opreasca pe Veronique si asta parca o enerva si mai tare.

Era ciudat cum toata lumea parea sa o urmareasca, dar totul era in mintea ei. Daca o supara ceva mai mult decat stupiditatea cercetasilor, asta era necredinta fata de propria casa. Fara sa ii salute deja pe cei de acolo, Kennya il lua de guler pe baiatul din anul III, necunoscut ei, si il trase dupa ea spre iesirea din Marea Sala. Vazu privirea catorva profesori asupra ei si momentan se multumi sa-l tranteasca de perete si sa-i sopteasca ceva amenintator la ureche. Roseata din obraji prea sa-i paleasca, iar Kennya il impinse spre locul lui. Se intoarse spre Veronique.

"Chiar daca altii se baga, nu e un motiv pentru care sa te opresti."