Never forget

[Bella Emily Rose]

Bella era atât de fericită să se afle din nou acolo. Ştia că aparţine acelui loc. Era singura ei casă, dacă se putea numi aşa, iar cei de acolo, erau familia ei. Familia care îi lipsise atât de mult în aceste luni.

"- Bell. Ştiu că a trecut atât de mult timp şi poate că nu totul va fi ca la început, dar eu sunt dispusă să încerc. Bineînţeles, dacă şi tu doreşti să îmi acorzi o nouă şansă."

Cercetaşa era cuprinsă de emoţii şi nu se putea controla. Simţea cum fiecare secundă se scurgea atât de greu, iar nerăbdarea i se strecura prin vene. O privea neputincioasă pe Bell, neştiind ce urma să spună. Aceasa făcu un pas şi îşi drese glasul.