Never forget

[Bella Emily Rose]

Bella rămase profund surprinsă. Reacţia lui Bell o făcuse să tresară de bucurie. Dacă ar fi fost după ea, în acel moment ar fi sărit în sus de bucurie, ca un copil şi ar fi luat-o iar în braţe pe fosta Cercetaşă.
Nu ştia ce să mai spună sau ce ar fi fost corect să spună. Încercă cu greu să îşi aleagă cuvintele, apoi spuse aproape în şoaptă :

"- Bell. Asta e mai mult decât ce îmi doream să aud. Îmi pare rău pentru că m-am purtat prosteşte şi am fugit. Aş fi vrut să mă întorc înainte dar mi-a fost..."
- "Greu ?"
- "Da. Destul de greu, aş putea spune. Şi acum, mă bucur din suflet că eşti aici, pentru mine. Nu cred că o altă persoană ar fi fost mai potrivită în această situaţie."

Cercetaşa abia mai putea să respire după ce termină de spus şi ultimul cuvând. Acum aştepta doar ca Bell să mai spună ceva, apoi să poată continua în linişte conversaţia, căci acea noapte era a lor. Noaptea amintirilor de neuitat.