We're damned after all

[Kennya Allen]

Kennya isi ridica sprancenele, ramanand uimita la cercetasa din fata ei. Izbucni in ras si se apropie cu pasi repezi, dar amenintatori catre Bella. O prinse incet de brat si se uita fix in ochii ei. Daca era ceva ce ura mai mult decat stupiditatea cercetasilor si a membrilor care nu aveau credinta in propria casa, era cu siguranta un cercetas care ii punea la indoiala modul cum avea sa-si conduca casa, si pe langa asta tupeul de a-i spune in fata ce sa faca. O prinse ceva mai tare de brat si o impinse spre un loc liber, asezandu-se langa ea, fara sa mareasca distanta intre ele, ba chiar se aproapiase si mai mult.

"Nu crezi ca ai gresit persoana careia sa-i spui ca e prea dura? Sa lasam scuzele copilaresti cu nu ma cunosti si are lucruri fara sens... Dar cu siguranta ai cam mult tupeu sa ma comanzi pe mine!"

Kennya avu grija sa sublinieze cat mai mult ultima propozitie. Zambi usor sadic si o atinse usor cu varful baghetei pe sub faldurile robei. Era o amenintare special pentru ea. Auzi cum viperinul din anul III se ridica de la masa si fugi catre iesire.

"Se pare ca piciul a inceput sa invete cum merg lucrurile pe aici."