Let me go.

[Bella Emily Rose]

Bella se plimba cu paşi greoi pe coridor. Sclipirea palidă a lunii se revărsa pe ferestră luminându-i chipul şters. Ea îşi continuă drumul, încercând să nu dea atenţie lucrurilor din jur. "Amănuntele erau de prisos", îşi zise ea în gând. Se adânci apoi în cugetările sale, desprinzându-se de lumea reală şi intrând într-un vis. Un ţipăt o trezi din acea stare de visare şi o readuse cu picioarele pe pământ. La început, se panică, dar apoi încercă să îşi adune puterea de concentrase şi începu să alerge înspre baia lui Myrtle. Ştiuse că cineva se afla acolo.
Se izbi de uşă, dar fără rost. Aceasta era închisă. Cercetaşa îşi scoase bagheta şi rosti în şoaptă

- "Alohomora!"

Uşa se dădu la o parte, dezvelind imaginea unei fete. Bellei i se păruse cunoscută, dar nu ştia exact de ce.