Sunset.

[Evelyn Steel]

SUNSET.
Just me and Lily.

Cu un oftat,Eveline impinse usa hambarului avand grija sa nu trezeasca miile de bufnite ce dormeau linistite.Intra,avand grija sa nu paseasca gresit si sa riste sa alunece si sa cada si privi cum soarele apune peste domenii.Nu ii placea ca soarele sa apuna.Noaptea,fortele intunericului erau mai puternice.Soarele apara intr-un fel.Iar acum el apune,lasand totul in bezna.

Eveline privi in miile de bufnite ce stateau cu capul sub aripa si dormeau.Probabil asteptau soarele sa apuna si apoi aveau sa plece la vanatoare.Erau mii si mii de bufnite albe si Eveline nu o vazu nicaieri pe Apolline.Insa in cele din urma o gasi.Era cocotata pe bara cea mai sus intre o bufnita neagra ca noaptea si una maroniu - roscata.Si ea dormea.Eveline se gandea ca mai poate astepta putin.Nu vroia sa o trezeasca.

Se puse pe pervazul ferestrei din piatra si privi peste domenii.Coliba paznicului vanatului se vedea perfect de acolo.Si la fel si copacii din padurea interzisa.Iar putin mai incolo era Salcia Batausa,copacul de care iti era cel mai teama sa te apropii.Pana sa mai apuce sa mai observe si altceva,usa se dadu din nou la perete si Eveline isi indrepta privirile sa vada cine intrase.