Sunset.

[Evelyn Steel]

- Oh Doamne.Imi pare rau zise Eveline asezandu-se langa Lily si luand-o in brate.Fetei ii scapa un suspin in timp ce o imbratisa inapoi pe Eveline.Apoi ii dadu drumul si privi pe fereastra de piatra la soarele ce apusese deja jumatate.Eveline nu stia ce ar putea spune.Stia foarte bine cum e sa pierzi pe cineva,doar isi pierduse tatal acum aproape un an.Stia ca Lily nu avea nevoie de vorbe precum " vei fi bine " sau " trebuie sa fi puternica" pentru ca ea stia ca nu va fi bine si ca nu trebuie sa fie puternica.Ce avea ea nevoie era doar putina liniste.

Eveline se ridica si Apolline veni pe umarul sau.Ii lega scrisoarea de piciorusul sau micut apoi aceasta o ciupi usor de ureche apoi isi lua zborul fiind pe cerul inrosit un mic punctulet negru.Dupa ce disparu cu totul,Eveline se indrepta spre iesire.Poate ar fi fost mai bine ca Lily sa fie singura.

- Unde te duci? intreba Lily privind-o cu ochii mari.
- Cred ca ai nevoie de putin timp singura .. incepu Eveline dar Lily i-o taie indicand locul de langa ea.Eveline zambi usor si se aseza unde ii indicase viperina.