Into dust.

[Ainsley S. Everdeen]

Fu rândul lui Ainsley să râdă. Ignoră fiorul straniu ce-i alerga prin vene şi răspunse, batjocoritoare:
- Adică mă omori dacă-ţi aflu secretul?
Suna.. ca o replică scoasă din filmele Încuiate cu mafioţi.
- Poate ar trebui să mă ascund sub o masă de.. frică? sugeră ea, indicând băncile ce se aflau în bibliotecă. Ştii, încep să mă întreb dacă eşti întreagă la cap.
Ainsley ştia că toată lumea avea secrete, însă nimeni, absolut nimeni, nu avea unul atât de grav ca al ei. Sau ar fi trebuit să spună “păcat capital”?
O privi pe Desiree pe sub gene, examinându-i linia firavă a umerilor şi braţele subţiri. Punea pariu că nu era capabilă să rănească pe cineva, sau, mai bine, să ucidă.