Let me go.

[Bella Emily Rose]

Cuvintele spuse de Myrtle îi stârnise Bellei un hohot de râs. I se părea că era pur şi simplu jalnică. Ea, frumoasă ? După ea, uitându-se băieţii ? Şi cea mai mare aberaţie dintre toate, ea Miss ? Nici prin cap nu i-ar fi trecut aşa ceva.
Şi totuşi, timpul se scurse, iar Cercetaşei nu îi trecuse nici un plan prin minte. Să strige după ajutor ar fi fost probabil patetic, pentru că oricum nimeni nu avea să îi răspundă. Era aproape miez de noate şi cel mai sigur era că toţi dormeau, iar dacă avea să fie auzită de vreun profesor, asta însemna detenţie şi puncte pierdute pentru Cercetaşi. Idee care nu o încânta deloc.
Oare Melisse la ce se gândea? Oare avea vreun plan, vreo idee ?

- Myrtle. M-ai cam plictisit. Melisse, ai vreo idee ? Ce-am putea face cu această biată fantomă, care este lipsită de ajutor în faţa noastră?

Bella speră din suflet ca Melisse să-şi dea seama că se referise mai exact la ele, şi nu la Myrtle, care era deja moartă.