Misguided Ghosts

[Bell Evans]

• Intunericul se lasase peste intreg castelul, invaluindu'l intr'o mantie cenusie. Niciun sunet care sa remarce existenta unei fiinte treaze la ora aceea nu se facea remarcat in oceanul de liniste. Doar pasii fostei cercetase pe coridorul pustiu. Iesise din nou - poate pentru a zecea oara in acea saptamana - sa cutreiere castelul; o facea poate doar de dragul vremilor trecute, sau poate ca incerca sa faca ceea ce nu reusise sa duca la capat cat timp fusese eleva.
  Si totul i se infatisa pe dinaintea ochilor ca in prima zi: aceiasi pereti goi, aceleasi tablouri adormite, aceeasi podea din dale de piatra de rau. De parca ironia timpului ar fi facut ca totul sa para neatins de maretia sa.
  
  Ajunse in fata unei usi de la parter si se opri; mai fusese acolo. De atat de multe ori, incat aproape isi imagina in minte cum trebuia sa coboare scarile spre locul unde salasluiau fantomele castelului.
  Apasa clanta, care scartai puternic, si merse incet pana cand ajunse jos. Totul era la fel ca ultima data - aceleasi siluete translucide, plutind la cativa centimetri de pamant; aceleasi ferestre vesnic deschise; acelasi aer inchis.
  Insa cineva era deja acolo..
  

OOC: Oricine.