Happiness.

[Emily Swan]

Snorri avea nevoie de un loc linistit. Erau prea multe in capul ei. Pe langa chestiile de la scoala si faptul ca a luat un Groaznic, se simtea trista pentru ca strabunica ei din Londra murise acum doua zile. Nu o cunoscuse foarte bine, dar stia ca mereu se purta foarte frumos cu ea. Oricum, era o pierdere mare pentru toata familia. Sa revenim. Deci, cauta un loc linistit. Sala Armurilor era acel loc. Era sigura ca nu e nimeni acolo, deci era perfect.
S-a asigurat ca celelalte fete dormeau si, luandu-si pelerina invizibila (cumparata din Hogsmeade acum doua zile) a coborat incet scarile. A traversat coidoarele ce duceau in Sala Armurilor, si iat-o aflata in pragul usii. Deschise usa cu putere si vazu ca de fapt mai era cineva acolo. Era Tamara. Se intelegea foarte bine cu ea. A fost prima fata pe care a abordat-o cand a ajuns aici. Tamara era fericita.
"Cum ai reusit sa te furisezi?", a intrebat-o pe Snorri, distrata.
Fata ridica mana in care tinea pelerina invizibila.
"Cu asta. A fost chiar simplu", a spus Snorri si amandoua au inceput sa rada. "Ei bine, cum iti mai merge?"