Feel the pain behind your smile

[Kennya Allen]

"Bell Bell... Cu fiecare intalnire a noastra devi tot mai rece. Si eu care credeam ca suntem prietene... la catarama."

Ii placea sa se joace cu mintea oponentilor ei. Si nu numai cu mintea, ci si cu sentimentele lor. Ii urmari pasii si se aseza in fata ei, cu capul proptit in mana ei dreapta. Atmosfera era prea plictisitoare pentru viperina, niciodata nu a fost genul de copila care sa se joace ca celelalte fete cu papusile. Ci ca sa foloseasca o expresie mai potrivita, era genul de copila care mereu se juca in noroi. Sari peste masa direct langa Bell.

Incepu sa o deranjeze jucandu-se in imprejurimile ei, fara sa primeasca nici o atentie. Kennya isi izbi mana deasupra cartii pe care o citea Bell. Se uita la filele putin sifonate si se gandi ca a exagerat putin. Isi puse fata langa umarul ei si ii sopti ceva in ureche. Vroia sa scape de cartea aia plicticoasa, si gasise exact de ce avea nevoie.

Tacerea de pe domeniu incepea sa fie din ce in ce mai simtita. Elevii isi luau la revedere unii de la altii, indreptandu-se fiecare catre dormitoarele lor. Vocile lor entuziasmate dispareau dupa usa de stejar, in timp ce nuanta portocalie a dupa amiezii tarzii era inlocuita cu albastrul inchis al serii. obosita sa mai astepte o reactie din partea fetei, o lua de incheietura si o tranti de cele mai aproapiate rafturi, fara sa lase stransoarea.