Into dust.

[Ainsley S. Everdeen]

Ainsley îşi ridică privirea, parcă scufundându-se în vechile amintiri. Sunt un Reptomit.. – suna ca un adevărat blestem. Pentru ea, nu pentru Desiree.
Frânturi de imagini îi reveniră în minte, aducând fiorii unui trecut pe jumătate uitat, pe care ea încercase să îl îngroape într-un colţ al minţii sale. Amintirea a ceva ce nu trebuia să se întâmple – un simplu accident al faptului că Ainsley şi sora ei locuiseră împreună cu Încuiaţi. Reptomit..
– Satana!
Privirea surorii sale, îndreptându-se neajutorată către ea. Voia atât de mult să îi ţină partea – asta dacă nu intra propria-i viaţă în jocul acela mortal. Nu îi răspunse decât cu un zâmbet rece, încercând să ignore cuţitul mizerabil ce se răsucea în ea.
În momentul acela văzu schimbarea în ochii surorii ei ; licărul acela de nepătruns ce i-a adus în cele din urmă moartea, doar fiindcă fusese văzută vorbind cu şerpii. Încet, sora ei îşi plimbă privirea la Încuiatul din faţa ei. Avea un ton sarcastic şi glacial când vorbi.
- Nu sunt Satana, dar nu te înşeli cu mult.