You should listen to me

[Ema Snow]

Padurea era mai linistita decat ar fi normal. Nicio miscare. Niciun sunet. Nimic.
Asa isi dorea si ea sa fie. Inspira adanc, expira. Inchise ochii si incerca sa asculte.
Ema zambi vag. Iar apoi, mai energica decat fusese pe drum, se descalta si incepu sa mearga prin padure. Era o senzatie atat de placuta sa simta pamantul jilav sub talpi, sa 'paseasca' prin atmosfera ciudata, luminata doar de razele soarelui filtrate printre frunze. Incerca sa identifice mireasma. Era dulceaga, precum mirosul mierii, dar se simtea ceva mai aspru, precum muschiul umed.
Isi dadu jos camasa, ramand doar in tricoul lalai si o asternu pe un bustean cazut. Soimeanca se aseza si asculta.
Frunzele si crengutele de pe jos pocnira, ca si cum ar fi calcat cineva pe ele.
Ema se uita inspre directia sunetului, atenta la silueta ce se arata dintre copaci.