Into dust.

[Ainsley S. Everdeen]

Desiree încercă să-şi ascundă surprinderea, dar nu reuşi. Ainsley zâmbi în sinea ei când realiză că o impresionase în mod neplăcut.
- Băteam un apropo, continuă ea. Ştii tu, având în vedere că nu găsesc nimic pe aici..
Surprinderea o cuprinse şi pe ea în clipa în care îşi dădu seama că , de fapt, Desiree nu avea idee cum o cheamă.
- Ah, şi mă cheamă Ainsley. Nu mă întreba de al doilea nume, e o porcărie internaţională, completă ea, rezervată.
- Asta voiam să aud de la tine, replică Desiree, clătinând din cap. De fiecare dată când voiam să-ţi spun ceva, mă trezeam cu ceva de genul: “Cum dracu’ o cheamă pe tipa asta?”
Ainsley râse, vădit amuzată.
- Şi nu cred că numele ăla al tău e mai naşpa decât al meu, adăugă Desiree. Imaginează-ţi câte porecle am din cauza lui. Tăcu timp de două secunde, apoi continuă repede: Stai, mai bine nu-ţi imagina.
Însă era prea târziu. Înainte ca Desiree să-şi termine prelegerea, Ainsley izbucni în chicote politicoase de râs.