Lumina coridorului intunecat

[Alice Swan]

~ Doar eu si Ema ~

Steatea cu capul rezemat de peretele rece citind ultimele randuri ale unei scrisori ce o stia deja pe de rost. Totul incepuse pentru ea la fel cum se terminase, frumos si fulgerator. Dragostea era un capitol incheiat in viata ei, insa gandurile si sentimentele nu puteau fi spulberate asa de usor. Se intreba daca il va mai vedea vreodata sau macar daca va mai auzi pe cineva pomenindu-i numele. Cel ce ii spulberase toate visele pleca pentru totdeauna, iar el fusese lumina ei, insa acum acea lumina devenise cel mai intunecat sentiment.

"Adio Japer!" Spuse aceasta in timp ce apropie scrisoarea de lumanarea aprinsa de langa ea. Pergamentul incepu sa se piarda printre flacarile lumanarii, insa ei ii veni greu sa il lase de tot prada caldurii si flacarilor distrugatoare. Un sunet se auzi in linistea aceea, iar lumanarea se stinse la fel ca si flacarile ce cuprinsera pergamentul. Nu intelegea ce se petrece, insa in momentul cand se ridica in capatul coridorului intunecat o lumina a unui patronus se putea distinge vag. Fata incepu sa se apropie de lumina aceea, iar ea prinse forme alcatuind un frumos leu. Nu era prima oara cand vazuse acea forma si stia exact de unde provenea asa ca incepu sa fuga crezand ca in spatele formei de leu se afla cel ce il produse. Insa cand se apropie destul de mult incat sa poata vedea ceva patonusul disparu in ceata lasand-o pe ea in intuneric fara speranta.