Lumina coridorului intunecat

[Ema Snow]

Ema incerca sa-si vada ceasul. Ii era oarecum teama sa-si aprinda bagheta, caci stia ca multi supraveghetori umblau acum pe coridoare.
Ingheta, auzind miscare undeva in fata. Cu greu, Soimeanca reusi sa-si stapaneasca dorinta de a striga, de a afla cumva cine era acolo.
Era mai frig? Sau era doar o iluzie? Se auzise fasaitul unei pelerine sau a unei robe sau...?
Isi scoase bagheta si o intinse in fata.
" - Expecto patronus!" sopti ea.
Bufnita argintie fusese ciudata de aceasta data, poate din cauza nesigurantei gandurilor Emei. Era mai mare si mai 'nepamanteana', aducand mai mult a leu decat a pasare. Se avanta pe coridor, luminandu-l cu putere, iar Soimeanca incerca sa vada.
Dar patronusul se stinse, iar coridorul se cufunda in intuneric.
Proasta idee. Ema incepu sa mearga orbeste inainte, asteptand ca ochii ei sa se adapteze la lumina. Stia coridoarele din aceasta aripa aproape la perfectie, asa ca nu isi facea griji.
Asta pana cand s-a lovit de cineva si se 'imprastie' pe podeaua rece.
" - Scuze" spuse ea si tacu, ascultand sunetul delicat al vocii de alaturi. " Alice?!" intreba Ema uimita, caci nu o mai vazuse pe Viperina de la vizita la Originali.

OOC: Sper ca nu te superi ca am continuat