Cuvinte vechi

[Ema Snow]

Ema ii raspunse cu un zambet asemanator. In clipa aceea, fusese capabila sa citeasca in ochii Astropufei.
" - Si mie mi-e dor de acea perioada. Viata parea mult mai simplu atunci, nu?"
Soimeanca se opri la baza dealului si se uita in jur. Era aproape exact la fel cum isi imaginase cand era copila.
" - 'Luna rosie a apus, Soarele de mult s-a dus. Doar lumina ne-a ramas, intre umbre ratacita si urcata, imblanzita' " recita Ema primele versuri prezente in poveste. " Te incumeti sa mergem mai departe?" zambi ea iar.
Incerca sa-si reaminteasca intreaga strofa, dar pur si simplu nu putea.
Mintea ii zbura prin alte parti, distrasa de nuantele din jurul ei.