You should listen to me

[Ema Snow]

Ema rase. Trecusera ani de cand nu se mai jucase, dar asta nu insemna ca devenise una dintre acele adolescente morocanoase ce considera astfel de actiuni copilaroase.
Se stramba usor, luand o expresie ganditoare, dar cum nu reusi prea mult sa stea asa, incepu iar sa rada.
" - Este o idee minunata, Tora! O sa fie atat de distractiv!"
Soimeanca se uita o clipa in jur si ii arata Cercetasei un stejar masiv.
" - Tu te ascunzi prima" chicoti Ema si se indrepta spre copac.
Isi lega camasa de una din ramurile sale, marcandu-l astfel ca 'Home Tree' si isi sprijini fruntea de scoarta dura, punandu-si mainile la ochi.
" - 1... 2... 3... 4... 5... " incepu ea sa numere.
In acelasi timp, era atenta la sunetele din jur. Mintea ii era in mare parte la joc. Isi amintea cand se juca cu verisorii ei in curtea din spatele casei. Mereu se catara si se baga prin tot felul de locuri, desi varul Tony o gasea mereu. Poate ca el era singurul care o cunostea intr-atat de bine incat sa-si dea seama unde se putea ascunde micuta Ema.