Our last breath

[Ema Snow]

" - Buna, Heather" sopti Ema, desprinzndu-si degetele de la tampla. " Va rog, puteti sa incetati cu toate susotelile?" intreba ea fantomele sise ridica de pe veranda.
O fantoma veni langa cele doua fete, dand sa spuna ceva, dar Soimenca ii facu scurt cu mana semn sa plece. Nu era in dispozitia de a vorbi acum cu ele sau de a le asculta vocile chiraite.
Iar ii veni in minte imaginea bombei cu vopsea ce trona in mijlocul camerei de zi a Ochilor-de-Soim si rasul galagios al lui baiatului vinovat de intreaga poveste. Putea sa-si aminteasca cuvintele lui la perfectie.
' Nu, Ema. E doar o micuta cutie pe care am primit-o de la fratele meu' .
Mult prea tarziu isi amintise ca Spencer nu avea un frate.
Ii zambi surorii ei si isi aranja tricoul. O privi o clipa lunga, uitandu-se la fata ei si analizand.
" - E totul bine, surioara?"