It was just a mistake.

[Melisse Y. Carter]

Melisse simti un val de tristete. Stia cum e sa pierzi oameni dragi. Ii parea atat de rau pentru Tamara! Insa totusi mai existau sperante, daca inca era in viata.
- O sa fie bine! ii sopti cercetasa, in timp ce o strangea in bratele sale micute, mirosind parfumul imbietor al astropufei.
Stia ca vorbele ei nu sunt destul, stia ca acele vorbe nu faceau ca timpul sa fie dat inapoi. Stia ca acele vorbe nu o facea pe bunica Tamarei sanatoasa.

Isi adanci prietenia in Tamara, incercand sa ii ia suferinta, oricat de putin putea.
Se gandi ca, daca va vorbi cu ea, aceasta se va usura putin. Asa ca Mell lua loc pe iarba verde ca emblema viperinilor, indemnand astropufa sa faca la fel.
- Povesteste-mi. Ce s-a intamplat? intreba Mell.
Astropufa dadu din cap in semn de negare, fapt pentru care spunea ca nu vrea sa vorbeasca despre acel lucru.
- Cred ca ar trebui sa ma intorc la Hambarul Bufnitelor, poate am primit o scrisoare legat de asta. spuse ea.
Melisse afirma, dand scurt din cap.
- Sa ma instiintezi in legatura cu cele intamplate! ii spuse Mell, in timp ce Tamy se indeparta tot mai mult.
Cercetasa se aseza pe iarba cea de-a pururi verde si revigoranta, privind Salcia, care era destul de departe pentru ea.