Mixed emotions

[Katherine Grillet]

Rasera impreuna pana cand Kennya se opri subit. Vazu un baiat cu parul blond din anul sapte uitandu-se curios la ele.

“Banuiesc ca e ciudat pentru lume sa te vada atat de bine dispusa. Adica expresia ta de fata rea e destul de scary pentru persoanele mai slabe de inima. Imi aminteste de momentele cand familiile noastre se intalneau la cina si ceilalti copii de varsta noastra mereu erau speriati de tine. De fapt cred ca si eu as fi fost speriata de tine. In special cand furai bagheta tatalui tau si o vanturai spre tot ce misca. Sau cand l-ai batut pe baietelul ala care tot vorbea de cum o sa ajunga cel mai brav cercetas pe care l-a cunoscut Hogwarts-ul. A fost prima oara cand te-am vazut nervoasa. Oh, da! Acum mi-am adus aminte. Mai tii minte cand ne-am....”

Katherine se opri din vorbit cand vazu ca locul din dreapta ei era gol. Se uita panicata in jur si o vazu pe Kennya indepartandu-se de ea. Stia ca avea uneori obiceiul sa vorbeasca foarte mult si fara oprire. Si de mule ori de lucruri destul de rusinoase pentru persoana in cauza. Dar era pur si simplu lipsa de educatie sa lasi o persoana sa vorbeasca singura, de nebuna. Nici nu o anuntase ca vroia sa plece. Isi incrucisa bratele imbufnata si se stramba ca un copil spre spatele viperinei care se indeparta din ce in ce mai mult. Cu siguranta avea sa se razbune pe ea pentru lipsa ei de bun simt.

“Rautacioas-o!” striga si se ridica sa alerge dupa ea.