Mixed emotions

[Kennya Allen]

“Daca ai de gand sa continui sa vorbesti fara oprire, te rog pierde timpul altcuiva. Nu-mi vine sa cred ca mai tii minte toate lucrurile astea. Sau sunt din jurnalul ala stupid al tau?”

Katherine ii arunca o privire de gheata si apoi se arunca la bratul fetei, tinandu-l strans. Cele doua mergeau agale prin multimea de oameni, care nu stiu din ce motiv, parea sa se dea la o parte cand le vedeau pe cele doua viperine. Intorcand capul ca sa se asigure ca nu se inseala, descoperi aproape fara surprindere cele cateva soapte la adresa lor. Se intoarse incercand sa nu le dea nici un fel de atentie si observa la cativa metrii distanta o alta banca libera, total diferita de cea de dinainte. Era o banca dreptunghiulara de tabla smaltuita, noua si stralucitoare, de un ocru rosiatic si cu litere de un galben inchis necunoscute ei.

“Ce este asta? N-am mai vazut-o aici niciodata.” Zise Kennya incruntata si pe o voce nesigura.

O vazu pe Kate dand din cap in semn de negatie, care opri un om masiv pentru a cere informatii. Barbatul le privii pe amandoua indelung si fara sa faca vreun gest, apoi raspunzand in franceza, dar cu un puternic accent bavarez si pe un ton aproape amenintator, pleca. ‚Asta chiar a fost nepoliticos.’ gandi Kennya.
Cu cat se uita mai mult la acea banca, cu atat parea mai epuizata. Nu intelesese o boaba din ce zise acel om si acum se uita in jur pentru a vedea reactiile celorlalti la vederea obiectului care nu isi gasea locul pe acel peron. De ce era ca si cum ar fi pe scena unui teatru, jucand intr-o piesa scrisa de altcineva?