Mixed emotions

[Katherine Grillet]

Katherine se uita speriata in jur. Incerca cu toata puterea sa o ia pe Kennya din acel loc. Nimic nu ii prevestea ceva bun. Nici banca, nici acei doi oameni. Si ce era mai ciudat este ca nimeni nu parea sa-I observe. Nici pe barbati, nici banca ciudata. Treceau nonsalanti pe langa ei, aruncand uneori ocheada numai celor doua de fete. Ii dadea ghiont dupa ghiont. Stia ca singurul mod prin care ar fi scapat din aceasta nebunie era sa o scoata pe Kennya de acolo. Dar prietena ei nu era doar capoasa, era cea mai incapatanata persoana de pe fata pamantului. Nu era deloc usor sa o faca dea inapoi. Si nu era numai pentru binele ei, ci pentru binele amandorura.

Avea vaga impresia ca nu va fi ultima data cand se vor intalni cu acesti oameni. Iar din punctul ei de vedere, totul era legat de Kennya, ajungand la concluzia ca ea era in pericol. Nu stia cum sa defineasca pericol si Kennya in aceasi propozitie, dar nu putea sa nu fie ingrijorata pentru bunastarea prietenei ei. Cum era o caldura aproape estivala, chiar si seara, in acest inceput de toamna, cei doi barbati nu purtau mare lucru pe ei. Incepu sa caute cu ardoare orice fel de însemn pe ei, orice indiciu de a-si da seama de identitatea lor. Dar nimic. Era imposibil sa fie atat de prosti incat sa se dea singuri de gol. Daca erau doar niste personaje ale imaginatiei ei? Nimeni nu parea sa-i observe. Dar mai era si cealalta viperina. Nu puteau sa fie amandoua nebune si sa vada acelasi lucru. La mijloc era o magie destul de puternica. Sau…?

„Kennya, cred ca ar fi bine sa ne intreptam catre compartiment. Trenul va pleca in curand, nu crezi?”