Feel the pain behind your smile

[Kennya Allen]

"Poftim? Am zis eu ceva de maturitate? Nu te panica atat. Nu vreau sa par nimic in ochii lumii. Ganditi prea mult. Sunteti prea constienti de voi insiva. Nu vreau prin nici un fel sa va capat atentia, vreau doar sa ma distrez pe seama voastra. Iar prin faptul ca ai renuntat atat de repede la propria viata e deja patetic. Nici victimizare nu se poate numi. Desi stiu ca in adancul fiintei tale te agati si cu ultima speranta de tot ce e viu in tine. Si stai linistita. Constiinta mea e la fel de vie ca si a ta. Daca merge dupa alte reguli decat ale tale nu inseamna ca nu o am. Incearca sa nu mai compari atat persoanele in raport cu tine. Iti pierzi timpul. Iar timpul e pretios. Ah, dar stai... Am uitat. Pentru tine nu mai conteaza."

Kennya era nervoasa nu numai pe cuvintele fetei, dar si pe ea. Nu era genul care sa compatimeze pe altcineva, pentru ca nimeni nu o compatimea pe ea. Cel putin nu in sensul in care o persoana normala ii este mila de o alta. Tataii si nervoasa cauta o compresa rece. Nu stia de ce tinea cu ea astfel de lucruri. Dar de cate ori se gasea sa se accidenteze, nu le avea la indemana, asa ca prefera sa le aiba la ea in permanenta. De ce facea asta nu stia. Si avand in vedere ca nu era eleva, viperina nu se simtea prea vinovata. Ii arunca in fata compresa lu' Bell si se lasa cu spatele proptit de spatar, incrucisand bratele.

"Foloseste-o pentru incheietura."

Nu se astepta sa dea dovada de astfel de gesturi. Si cu atat mai putin sa fie mirata pe ea insusi. Auzi o a treia pereche de pasi indreptandu-se spre Sectorul Interzis, iar cele doua fete isi fixara privirea spre gratiile din fier ce desparteau cele doua departamente. Un lucru era stiut. Era miezul noptii si nici una nu trebuia sa se afle acolo.