Into the nothing.

[Ainsley S. Everdeen]

Singurele sunete pe care le auzi in urmatoarea jumatate de ora fura bataile inimii ei si rasuflarile amestecate ale Cercetaselor.. si, bineinteles, fosnetul foilor din dosar. Ainsley isi promise sa nu mai vina niciodata in viata ei in Sala Trofeelor. Avusese parte de ea mai mult decat ii trebuise vreodata si, logic, se saturase pana peste cap.
Ar fi preferat pana si sa stea la orele de Istoria Magiei. Afirmatia aceea nu o incuraja deloc, ci, dimpotriva, o facu sa urasca acea incapere mai mult ca nciodata. Ce-ar fi fost daca ar fi rugat-o pe Desiree sa vina in alta zi acolo? Sau, si mai bine, sa nu mai vina deloc acolo?
Totusi, nu o facu. Se abtinu, zgariindu-se cu unghiile pe podul palmei numai ca sa nu scoata vreun repros pe gura. Probabil ca arata nebuna. Se si simtea asa, dupa toate minutele in care amortise incercand sa descifreze cuvintele de pe toate acele foi.