Retraind

[Ema Snow]

" - Nu, nu-ti evit ultima intrebare" spuse Ema foarte inocenta.
Asculta cum se rupe plicul scrisorii si o lasa pe Dawn sa citeasca.
Se gandi la altele intre timp. Cum vor scapa de Charles si ceilalti? Ar fi facut o vraja ca sa cheme pe cineva, dar ar fi trecut nedetectata de cei patru? Un patronus ar fi fost prea luminos, imposibil de neremarcat, chiar si in ziua asta alba.
Si pana la urma, chiar vroia sa cheme pe cineva in ajutor? Chiar vroia sa riste sa-i puna viata in pericol? Nu. Ema cunostea prea bine raspunsul.
Incerca sa gaseasca in minte solutii si vraji. Macar acum nu mai purta grija animalelor. Toate erau jos inafara de...
" - Artemait!" sopti Ema innecandu-se.
Se duse langa fereastra, dar bufnita ei nu se vedea nicaieri. Fluiera scurt, dar nimic.
'Dumnezeule, nu!' gandi ea disperata, sprijinindu-si fruntea in maini.
Arty se aseza pe umarul ei si o trase de o suvita de par. Soimeanca ii zambi, incapabila de a mai adauga ceva si isi relua locul de langa Dawn. Bufnita se aseza langa ea.